Potrivnicii condamnati de însesi cuvintele lor

            Caci Dumnezeu, fratilor, — ca sa spun iarasi — e lumina, precum El însusi spune: „Eu sunt lumina lumii" [In 8, 12]. Deci daca spui ca este lumina prin trup, atunci, înaltându-Se la cer si ascunzându-Se de noi, urmeaza ca S-a separat si despartit si de ucenici si apoi si de noi, si asa dupa tine întreaga lume e întunecata. Iar daca marturisesti ca e lumina a lumii prin Dumnezeirea Sa, cum spui atunci si ca nu-L vezi si ca presupui doar ca este în tine? Daca Hristos e lumina lumii, atunci cei ce nu-L vad negresit sunt orbi; iar daca lumina e si Duhul Sfânt, cum si e lumina, cum spui atunci ca nu-L vezi si crezi ca este în tine în chip nestiut [inconstient]? Iar daca spui ca Duhul este ascuns în tine de catre patimi, atunci, fara sa stii, faci Divinul circumscris si stapânit de rautate; fiindca întuneric este cugetul rau chiar si fara pacatul trupesc. Deci cine spune ca are în inima sa lumina învaluita sub întunericul patimilor si fara a fi vazuta de el, acela spune ca lumina este stapânita de rautate; si atunci face mincinos pe Duhul Sfânt Care spune: „Si lumina lumineaza în întuneric si întunericul nu a cuprins-o" [In 1,5]. Duhul Sfânt spune ca lumina nu este cuprinsa de întuneric, si tu spui ca ea e ascunsa în tine sub bezna patimilor? Cunoaste-te deci mai întâi pe tine însuti, oricine ai fi cel ce spui aceasta, ca în chip limpede pacatuiesti în chip constient; caci daca marturisesti ca întunericul patimilor se face în tine acoperamânt al luminii, te-ai denuntat si învinuit mai întâi pe tine însuti, ca stii ca sezi în întuneric [Mt 4, 16] si ca slujesti patimilor [Tit 3, 3] si, primind puterea de a te face copil al lui Dumnezeu [In 1, 12], adica de a te face fiu al luminii si al zilei [I Tes 5, 5], fiind însa nelucrator si trândav, petreci în noapte, nevrând sa te scoli la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si sa alungi norul patimilor, ci vezi pe Cel ce S-a coborât din cer pentru mântuirea ta zacând în inima ta întinata ca într-un noroi.
            De aceea deci, iata ce spune lumina: „Din gura ta te voi judeca pe tine, robule rau [Lc 19, 22], pentru ca venind si locuind întru tine, precum zici, Eu, Cel neapropiat pentru cetele cele de sus, cunoscând tu acest lucru, M-ai lasat sa zac acoperit de întunericul rautatilor tale, precum spui tu însuti; si rabdând Eu atâtia ani si asteptând pocainta ta si lucrarea poruncilor Mele, n-ai voit pâna la sfârsit sa Ma cauti câtusi de putin pe Mine, nici n-ai avut mila de Mine care Ma sufocam si eram strâmtorat în tine, nici nu M-ai lasat sa te gasesc pe tine, drahma cea pierduta [Lc 15, 28-29], prin aceea ca nu M-ai lasat sa Ma aprind nici sa te vad si sa fiu vazuta de tine, ci M-ai tinut învaluita pururea sub patimile aflate în tine. Du-te, asadar, de la Mine, lucratorule al faradelegii [Lc 13, 27], în focul cel vesnic, cel gatit diavolului si îngerilor lui, fiindca am flamânzit dupa întoarcerea si pocainta ta, si nu Mi-ai dat de mâncare; am însetat dupa mântuirea ta, si nu Mi-ai dat sa beau; am fost goala de faptele cele virtuoase, si nu M-ai îmbracat în ele; am fost în închisoarea foarte strâmta, murdara si întunecoasa a inimii tale, si n-ai vrut sa Ma cercetezi si sa Ma scoti la lumina; ai stiut ca zaceam în neputinta usuratatii si nelucrarii tale, si nu Mi-ai slujit prin lucrurile si faptele tale cele bune. Du-te deci de la Mine!".

Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice (Scrieri 1), editura Deisis 2001, Sibiu.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim