Tovarasiile si societatea au o mare înrâurire asupra omului. Tovarasia si apropierea unui învatat aduce multa stiinta, a unui poet multe gânduri si simtiri înalte, a unui calator multe cunostinte despre tarile straine, despre obiceiurile si datinile altor popoare. E limpede: tovarasia si apropierea sfintilor aduc sfintenie. „Cu cel cuvios, cuvios vei fi, si cu barbatul nevinovat, nevinovat vei fi, si cu cel ales, ales vei fi” (Ps. XVII, 26, 27).
            Fa cunostinta cu sfintii înca de pe acum, din vremea vietii pamântesti, pe care Scriptura nici macar nu o numeste viata, ci pribegie. Vrei ca în cer sa te numeri în obstea lor, vrei sa fii partas al fericirii lor? Fa-te partas al lor înca de pe acum. Când vei iesi din casa trupului, te vor primi la ei ca pe un cunoscut, ca pe un prieten (Lc. XVI, 9). Nu este prietenie mai apropiata, nu este legatura mai strânsa decât legatura unirii în cuget, a unirii în simtiri, a unirii în teluri (I Cor. I, 10).
            Însuseste-ti gândirea si duhul Sfintilor Parinti prin citirea scrierilor lor. Sfintii Paruiti au atins telul: mântuirea. Si tu vei atinge acest tel prin mersul firesc al lucrurilor. Fiind într-un cuget si într-un suflet cu Sfintii Parinti, te vei mântui.
            Cerul i-a primit pe Sfintii Parintii în fericitele sale sânuri. Prin acest fapt, el a dat marturie ca gândurile, simtirile si faptele Sfintilor Parinti îi sunt placute. Sfintii Parinti si-au zugravit gândurile, inima si lucrarea în scrierile lor. Asta înseamna ca scrierile Parintilor sunt calauza neratacita catre cer, marturisita de cerul însusi.
            Toate scrierile Sfintilor Parinti surit alcatuite sub insuflarea sau înrâurirea Sfântului Duh. Minunata este conglasuirea lor, minunata este ungerea lor de sus! Cel care se calauzeste dupa ele are drept calauza, fara îndoiala, Duhul Sfânt.
            Toate apele pamântului se revarsa în ocean si poate ca oceanul este izvorul tuturor apelor pamântului. Toate scrierile Parintilor se reunesc în Evanghelie, toate amin­tesc de ea, ca sa ne învete a împlini întocmai poruncile Domnului nostru Iisus Hristos; izvorul si sfârsitul lor, al tuturor, e Sfânta Evanghelie.
            Sfintii Parinti ne învata cum sa ne apropiem de Evanghelie, cum s-o citim, cum sa o întelegem asa cum trebuie, ce ajuta si ce împiedica întelegerea ei si ca atare, la început, citeste mai mult scrierile Sfintilor Parinti; iar dupa ce acestea te vor învata cum sa citesti Evanghelia, citeste cu precadere Evanghelia.
            Sa nu socoti ca-ti e de ajuns numai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta e un gând trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfintii Parinti ca pe un fiu iubit, ce a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor.
            Multi, toti care i-au lepadat nebuneste si cu trufie pe Sfintii Parinti, care s-au apropiat nemijlocit, cu îndrazneala oarba, cu minte si inima necurate de Evanghelie, au cazut în ratacire pierzatoare. Pe acestia i-a lepadat Evanghelia: ea îi îngaduie la sine numai pe cei smeriti.
            Citirea cartilor Parintilor e maica si împarateasa tuturor virtutilor. Din citirea cartilor Parintilor deprindem adevarata întelegere a Sfintei Scripturi, credinta dreapta, vietuirea dupa îndreptarul poruncilor evanghelice, adânca cinstire pe care se cuvine sa o avem fata de ele: într-un cuvânt, mântuirea si desavârsirea crestina.
            Dupa ce povatuitorii duhovnicesti s-au împutinat, citirea scrierilor Parintilor a devenit calauza de capetenie pentru cei ce doresc sa se mântuiasca si chiar sa atinga desavârsirea crestina.
            Cartile Sfintilor Parinti, asa cum spune unul dintre ei, asemenea sunt unei oglinzi: privind în ele cu luare amin­te si ades, sufletul poate sa-si vada toate neajunsurile.
            Iarasi: aceste carti asemenea sunt unui loc plin de leacuri; în el, sufletul poate sa afle doctoria mântuitoare pentru fiecare dintre bolile sale.
            Grait-a Sfântul Epifanie al Ciprului: „Si singura vederea cartilor crestinesti mai pregetatori spre pacat ne face pe noi si catre dreptate ne îndeamna sa ne ridicam”.
            Pe Sfintii Parinti trebuie sa-i citim cu râvna, cu luare-aminte si în chip statornic: vrajmasul nostru nevazut, care uraste glasul adeverintei (Pilde XI, 15), uraste acest glas mai ales când el vine din partea Sfintilor Parinti. Acest glas da în vileag mestesugurile vrajmasului nostru, viclenia lui, descopera cursele lui, felul în care lucreaza el: drept aceea, vrajmasul se înarmeaza împotriva citirii Sfintilor Parinti prin felurite cugetari trufase si hulitoare; se straduieste sa-l arunce pe nevoitor în vârtejul grijilor desarte, ca sa-l abata de la citirea cea mântuitoare, îl lupta prin trândavie, plictiseala, uitare. Din acest razboi împotriva citirii Sfintilor Parinti trebuie sa ne dam seama cât de mântuitoare arma este ea pentru noi si cât o uraste vrajmasul.
            Fiecare sa citeasca din Sfintii Parinti ceea ce se potriveste cu felul sau de viata. Pustnicul sa-i citeasca pe Parintii care au scris despre linistire; monahul care vietuieste în chinovie, pe Parintii care au scris povatuiri pentru viata chinoviala; crestinul care traieste în lume, pe Sfintii Parinti ce si-au rostit povetele pentru tot crestinul îndeobste. Fiecare, în orice tagma s-ar afla, sa culeaga belsug de povatuire din scrierile Parintilor.
            Este neaparat trebuincioasa citirea potrivita cu felul de viata al fiecaruia. Altminteri, ne vom umple de gânduri chiar daca sfinte, însa de neîmplinit cu fapta, care stârnesc o lucrare neroditoare doar în închipuiri si în dorinte; faptele cucerniciei care se potrivesc cu felul tau de viata îti vor scapa din mâini. Pe lânga faptul ca vei deveni un visator sterp, gândurile tale, aflându-se în neîncetata împotrivire cu faptele, negresit vor naste tulburare în mintea ta, iar în purtarea ta, nehotarâre; iar aceasta tulburare si aceasta nehotarâre sunt apasatoare si vatamatoare pentru tine însuti si pentru cei din jurul tau. Necitind dupa rânduiala cuvenita Sfânta Scriptura si pe Sfintii Parinti, lesne te poti abate de la calea mântuitoare în hatisuri de netrecut si prapastii adânci, ceea ce s-a si întâmplat cu multi. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov,Experiente Ascetice vol I Editura: Sofia Bucuresti 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim