[…] Asadar, sa ascultam ceea ce ne spun mortii. "O, oamenilor! Ceea ce sunteti voi acum, am fost si noi cândva; ceea ce suntem noi acum, veti fi si voi în curând. Voi acum traiti în îndestulare, mâncati, beti, va mângâiati cu bucuriile lumii acesteia; si noi am trait asa, dar acum, iata-ne în mormintele acestea strimte... Unde s-a ascuns mâncarea? Unde este bautura? Unde sunt veselia si toata desfatarea lumeasca? Nu am pierdut noi, oare, toate acestea? Asa si voi le veti pierde în curând. Si noi am fost odata vii, asemenea voua; si voi veti fi morti, asemenea noua".
            Iar în cartea întelepciunii lui Solomon mortii ne spun: "Ce folos ne-a adus mândria si ce ne-au daruit bogatia împreuna cu slava desarta? Toate acestea au trecut ca o umbra si ca o veste, ce fuge repede, ca o corabie dusa de valuri, dupa care nu ramâne nici o urma, sau ca o pasare ce zboara în vazduh si nu lasa nici un semn în drumul sau, sau ca o sageata trimisa la tinta; asa si noi: ne-am nascut si am murit".
            Iar atunci când mortii ne vorbesc asa, sa îi întrebam despre toate. Daca îi vine cuiva pofta pacatoasa a necuratiei trupesti, sa îi întrebe pe cei morti, dar mai ales pe sodomitii care ard în focul cel nestins: ce îi vor spune ei? "Daca vrei sa vii în acest loc cu flacari si sa te chinuiesti împreuna cu noi pe veci, atunci mergi si fa ceea ce doresti". Daca îi apare dorinta de a chefui din belsug în fiecare zi, de a bea si de a mânca mult, sa îi întrebe pe cei morti, dar mai ales pe bogatul acela care, "în iad, ridicându-si ochii, fiind în chinuri", a cerut o picatura de apa pe limba sa de pe degetul lui Lazar si nu a primit-o (Luca 16, 23). Vrei sa îi asupresti si sa îi osândesti pe cei nevinovati? întreaba-l pe faraonul acela, care i-a asuprit pe oamenii nevinovati ai lui Dumnezeu si s-a înecat în mare, iar acum înoata în gheena. Daca ai de gând sa te ridici împotriva conducatorilor tai si sa uneltesti împotriva lor, sfatuieste-te cu Datan si cu Aviron care s-au ridicat împotriva lui Moise si a lui Aaron, si i-a înghitit pamântul. Daca vrei sa îi invidiezi pe cei nelegiuiti, întreab-o pe sotia lui Lot, care s-a uitat înapoi spre Sodoma si s-a prefacut în stâlp de sare. Daca vrei sa rapesti lucrurile Bisericii, întreaba-l pe Eleodor, strajerul împaratului Selevoc al Siriei, care a mers în Ierusalim sa jefuiasca templul si a fost pedepsit de mâinile îngerilor. Daca vrei sa te lauzi si sa te mândresti, întreba-l pe acel Irod despre care s-a scris în Faptele Apostolilor ca s-a înaltat si cu mare trufie s-a asezat pe tron înaintea întregului popor "si îndata îngerul Domnului l-a lovit, pentru ca nu a dat slava lui Dumnezeu. Si mâncându-l viermii, a murit" (Fapte 12, 23). Daca îti vine gândul sa îti aduni bogatie: sfatuieste-te cu bogatul acela din Evanghelie care si-a spus sufletului sau: "Suflete, ai multe bunatati, strânse pentru multi ani; odihneste-te, manânca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 19-20). Daca vrei, în general, sa faci ceva pacatos, rau, care sa-L mânie pe Dumnezeu, întreaba-i pe pacatosii închisi în iad si osânditi la chinurile vesnice: te vor sfatui ei sa-L mânii pe Dumnezeu? Asadar, întreaba-i pe cei morti si fii istet, învata de la ei cumintenia si primeste lectii de întelepciune. […]
            Si, într-adevar, minunata este aceasta îndelunga rabdare a lui Dumnezeu si faptul ca El, Cel Atotsfânt, îl rabda pe cel pacatos si nu îl pierde împreuna cu faradelegile lui chiar în ceasul acela, când pacatosul îsi savârseste ticalosul lui pacat! Slava îndelungii Lui rabdari si milostivirii Lui nesfârsite! Îndelung îl rabda Dumnezeu pe cel pacatos, însa, daca pacatosul nu se caieste, îl asteapta pedeapsa cea cumplita a lui Dumnezeu.
            Înfricosator cuvânt i-a spus Domnul odinioara alesului Sau, Avraam, despre amorei! "Ei însa se vor întoarce aici, în al patrulea veac de oameni, caci nu s-a umplut înca masura nelegiuirilor Amoreilor" (Fac. 15, 16). Aceasta înseamna ca Dumnezeu le-a îngaduit sa cada în cele mai grele pacate, însa le-a si pregatit chinuri nesfârsite în iad... Care sunt acele pacate pentru care au pierit amoreii si cu trupurile si cu sufletele? Dupa marturia Sfântului Prooroc Moise acelea au fost: închinarea la idoli, care ajunsese pâna acolo încât îsi aduceau copiii lor ca jertfa înaintea idolilor, asuprirea saracilor si varsarea de sânge si, în cele din urma, pacatele desfrâului lor, despre care nu numai a vorbi, ci si a ne aminti este rusinos... întocmai cu aceste pacate au umplut amoreii paharul mâniei lui Dumnezeu, pe care acum îl beau în iad si îl vor bea în vecii vecilor...
            Oare nu exista, fratilor, si printre noi, crestinii, pacate asemanatoare? E drept, noi nu avem idoli; însa patimile noastre pacatoase nu sunt aceiasi idoli carora le aducem ca jertfa sufletul nostru unic, fara sa ne temem sa îl predam gheenei, pentru o desfatare pacatoasa de o clipa? Iar diferitele noastre nedreptati cine le va socoti? Iar în necuratiile desfrâului, despre care si a scrie este rusinos, nu se aseamana, oare, unii crestini de astazi cu pagânii aceia din trecut? Înca trebuie sa se mire de faptul ca nu îi loveste pe neasteptate pedeapsa cea cumplita a lui Dumnezeu asa cum a lovit în vechime Sodoma si Gomora! Însa Domnul mai rabda, rabda, asteptând ca pacatosii ori sa se întoarca spre pocainta ori sa umple masura pacatelor lor asa cum i-a spus îngerul Sfântului Apostol Ioan Teologul: "caci vremea este aproape. Cine e nedrept, sa nedreptateasca înainte. Cine e spurcat, sa se spurce înca" (Apoc. 22,10 - 11).
            Iar daca între noi se savârsesc asemenea faradelegi, atunci ce trebuie sa asteptam de la dreapta judecata a lui Dumnezeu? Oare nu aceeasi pedeapsa care i-a lovit pe Amorei si orasele sodomite? Insa mai bine le va fi pagânilor, mai bine îi va fi, dupa cuvântul Domnului Hristos Însusi, pamântului Sodomei si Gomorei în ziua judecatii decât noua, crestinilor! (Mt.10, 15). Caci aceia nici pe Dumnezeu nu ÎI cunosteau, nici pedeapsa pentru pacate, nici rasplata pentru virtuti nu asteptau; iar noi ne laudam ca si pe Dumnezeu îl cunoastem si despre chinurile vesnice care îi asteapta pe pacatosii nepocaiti am auzit, si în fericirea dreptilor credem si, cu toate acestea, fara frica îndraznim sa savârsim toate acele fapte potrivnice lui Dumnezeu pe care le-au savârsit pagânii... Cum ne vom înfatisa dupa aceea înaintea înfricosatoarei judecati a lui Hristos? Ce sentinta vom auzi din gura Lui?[…]
            Si zic voua ca multi de la rasarit si de la Apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov în Împaratia Cerurilor. Iar fiii împaratiei vor fi aruncati în întunericul mai din afara; acolo va fi plângerea si scrâsnirea dintilor. (Mt. 8, 11-12). […]
            Fiii împaratiei sunt mai ales aceia dintre noi care, pentru viata lor cinstita si virtuoasa aratata înaintea oamenilor, se cred mari drepti si ceilalti îi cinstesc ca pe niste oameni sfinti. Insa, înaintea ochilor lui Dumnezeu ei sunt nimic, dupa cuvântul Apostolului: "Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se înseala pe sine însusi" (Gal. 6, 3). Pe scurt si mai clar se poate spune ca cine crede ca este ceva, acela nu este nimic. Acesti fii prefacuti ai împaratiei sunt izgoniti, într-adevar, afara. Cu privire la aceasta avem multe dovezi în Dumnezeiasca Scriptura; sa pomenim câteva dintre ele.
            Nu este, oare, fecioria, mare si sfânta înaintea oamenilor si cei ce o pazesc nu sunt, oare, mostenitorii împaratiei Cerurilor? Cu toate acestea la usile Camarii Ceresti sunt respinse si fecioarele: "Nu va cunosc pe voi". Iar în locul lor sunt aduse în împaratie desfrânatele care au facut pocainta dupa caderea în pacat, ca si cum ar fi fost aduse din apus; caci însusi Domnul spune în Evanghelie: "Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfrânatele merg înaintea voastra în împaratia lui Dumnezeu" (Mt. 21,31).
            Nu a dobândit desfrânata cea pacatoasa, care a plâns la picioarele lui Hristos, Împaratia Cerurilor, primind iertarea pacatelor de la Domnul: "Iertate îti sunt pacatele" (Luca 7, 48)? Cine credea ca desfrânata va intra în Camara Împaratiei Ceresti, iar cele cinci fecioare din Evanghelie nu vor intra acolo? Totusi, fecioarele nu au intrat, iar desfrânata a intrat. Acelea au fost urâte, iar aceasta a fost iubita de Mirele Ceresc. Acelea au fost alungate, iar aceasta a fost primita. Nu este lucru mare înaintea oamenilor a fi postitor asemenea fariseului aceluia care a spus despre sine: "Postesc de doua ori pe saptamâna" (Luca 18, 12)?
            Nu este lucru mare a fi înfrânat pâna acolo încât sa nu manânci peste în post si carne în zilele de dulce si sa nu bei vin deloc? Nu sunt, oare, acesti oameni înfrânati fiii Împaratiei Cerurilor? Totusi si pe acestia Domnul îi respinge cu mânie de la mostenirea Împaratiei Cerurilor: "Este oare acesta un post care îmi place, o zi în care omul îsi smereste sufletul sau? Sa-si plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si în cenusa, oare acestea se cheama post, zi placuta Domnului?" (Isaia 58, 5).
            Nu este lucru mare sa faci milostenie asemenea fariseului pomenit mai înainte, care a spus despre sine: "dau zeciuiala din toate câte câstig" (Luca 18, 12)? Nu sunt, oare, acesti iubitori de saraci fiii Împaratiei Cerurilor dupa marturia Domnului însusi: "vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara în cer" (Mt. 19, 21)? Auziti, oare, cuvântul Domnului: cei ce fac milostenie îsi au locul în Ceruri? Totusi, uneori nici milostenia nu dobândeste Împaratia Cerurilor. Nu a fost, oare, respins de Dumnezeu fariseul cu milostenia lui, iar vamesul cel iubitor de câstig socotit mai bun decât el: "Zic voua ca acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela" (Luca 18, 14)? Nu degeaba spune Apostolul: "Si de as împarti toata avutia mea .. .nimic nu-mi foloseste".
            Nu este lucru mare sa fii rugator înaintea lui Dumnezeu? Nu este, oare, omul rugator catre Dumnezeu mostenitorul Împaratiei Cerurilor? însa, dupa cuvântul Psalmistului, exista si rugaciune în pacat. Blestemata este rugaciunea aceea, care, în loc sa îndrepte pacatul, devine ea însasi un alt pacat si nu îl îndupleca, ci îl stârneste pe Dumnezeu la mânie!
            Nu este lucru mare sa ai darul proorociei, sa vezi înainte si sa prezici viitorul? Oare nu îl cinstesc toti pe un asemenea om ca pe un sfânt si, prin urmare, ca pe un fiu si mostenitor al Împaratiei Cerurilor? Cu toate acestea Domnul spune în Evanghelie: "Multi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tau am proorocit...? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi" (Mt. 7, 22- 23). Si Apostolul spune: "Si , de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste ...nimic nu sunt" (1 Cor. 13, 2).
            Nu este lucru mare sa izgonesti demonii, sa muti muntii din loc si sa faci multe semne si minuni? Nu sunt, oare, acesti facatori de minuni, fara îndoiala, socotiti fiii Împaratiei Cerurilor? Totusi si despre ei se scrie în Evanghelie ca vor spune: "Doamne, Doamne, ...nu în numele Tau am scos demoni si nu în numele Tau minuni multe am facut?". Iar El le va grai: "Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea". Si Apostolul spune: "de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt" (ICor. 13,2).
            Nu stiu despre care oameni se spune acest lucru în Evanghelia Sfântului Luca: "Dupa ce se va scula stapânul casei si va încuia usa si veti începe sa stati afara si sa bateti la usa, zicând: "Doamne, deschide-ne! - si el, raspunzând, va va zice: Nu va stiu de unde sunteti. Atunci voi veti începe sa ziceti: Am mâncat înaintea Ta si am baut, si în pietele noastre ai învatat. Si el va va zice: Va spun: Nu stiu de unde sunteti. Departati-va de la mine toti lucratorii nedreptatii" (Luca 13, 25- 27). Dupa parerea mea, acesti oameni ar trebui sa fie în Împaratia Cerurilor, deoarece ei au fost apropiati de Hristos pe pamânt, "au mâncat si au baut" împreuna cu El si au ascultat învataturile Lui. Insa judecata lui Hristos nu este asa: "Nu stiu de unde sunteti -le graieste El - departati-va de la Mine, nu va cunosc pe voi".